Ieromonahul Emilian Gâțu – unul dintre martirii temnițelor comuniste

Ieromonahul Emilian Gâțu –
unul dintre martirii temnițelor comuniste

Ieromonahul Emilian, cu numele de mirean Eustatie Gâțu s-a născut în anul 1920 în partea de nord a Bucovinei. La vârsta de numai 12 ani intră în viața mănăstirească, viețuind în mai multe mănăstiri din Moldova și Transilvania. Primește călugăria la 6 decembrie 1949 la Mănăstirea Polovragi. La 1 decembrie 1950 a fost hirotonit ierodoacon și la 28 mai 1953 hirotonit în treapta de ieromonah. Peste 2 ani de la hirotonie i se acordă rangul de singhel.

Conform mărturiilor celor care l-au cunoscut, singhelul Emilian Gâțu “a dus o viață înbunătățită, cu multe rugăciuni și cu o trăire ascetică deosebită”: “Era un băiat înalt, cu vorbă blândă, care a impresionat cinul monahal” prin viața și faptele sale închinate Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit de la Tismana. În anul 1957 reușește să-și viziteze familia rămasă în Bucovina ocupată de sovietici. Potrivit unei cereri, nu-și văzu-se familia din anul 1942, părinții săi fiind bătrâni, neputincioși și bolnavi. După întoarcerea sa de la Cernăuți, la Mănăstirea Polovragi se desfășura o anchetă dură a securității, în urma unor acuzații, cum că ar fi găzduit pe colonelul Iulian Povovici. Acesta, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost comandant de jandarmi în Transnistria, fiind acuzat de asasinarea multor evrei și condamnat la moarte în contumacie, se ascundea în păduri, munți și mănăstiri.

Împreună cu ceilalți viețuitori ai mănăstirii a fost anchetat, torturat și părintele Emilian Gâțu, pentru a da numele “conspiratorilor”. Potrivit mărturiilor unor țărani din Polovragi, care au fost anchetați ca martori, în timpul anchetei părintele Emilian “avea o față luminoasă, ce amintea de martirii de la începutul creștinismului, căci acesta se ruga pentru sufletele anchetatorilor și cerea [ca ei] să se întoarcă la adevăr și credință”. Părintele Emilian Gâțu a fost judecat împreună cu alte 33 de persoane, printre care stareța Mănăstirii Tismana și starețul Mănăstirii Polovragi. După pronunțarea sentinței Tribunalului Militar din Craiova au fost trimiși cu toții în lagărele din Balta Brăilei.

Părintele Emilian a fost repartizat în lagărul de exterminare de la Salcia, amplasat pe Insula Mare a Brăilei. Munca istovitoare, foametea și bătăile interminabile i-au grăbit sfârșitul. Trece la Domnul în toamna anului 1961, trupul neînsuflețit al părintelui fiind aruncat într-o groapă comună.

                                      Protoiereu Ioan Lisnic