Preotul Antonie Ștefârță –
arestat pentru activitate pastorală
S-a născut la 14 martie 1902.
După absolvirea Seminarului Teologic în anul 1926, a fost hirotonit preot și
numit la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Cunicii, jud. Soroca. În
ziua sărbătoririi Sf. Paști din anul 1930 părintele Antonie a fost gratificat
cu distincția bisericească bedernița.
La 20 iunie 1930, P.S.Visarion
al Hotinului (1923-1935), împreună cu consilierii eparhiali a cercetat canonic
parohia Poiana Cunicii. Iată și unele impresii ale vizitatorilor: „Biserica „Adormirea
Maicii Domnului”, e veche, are nevoie de reparație exterioară și interioară, în care privință
preotul Antonin Ștefârță a făcut demersurile necesare. Curtea bisericii, bine
împrejmuită și întreținută curat. Alături de biserică se află terenul pentru
casa parohială, care lipsește în această parohie, din care pricină parohul mult
îndură, înghemuindu-se într-o cameră, închiriată în locul băncii populare din
localitate, amenințat însă și de aici să fie evacuat. Toate sforțările din
parte părintelui paroh până acum n-au dat rezultatul dorit și problema casei
parohiale rămâne nerezolvată”.
Problema locuinței preotului paroh a fost soluționată odată cu construcția
casei parohiale. Pe parcursul anului 1934, biserica din Poiana Cunicii a fost
reparată capital, lucrările de reparație erau estimate la suma de 178.013 lei.
La 1 februarie 1938 a fost transferat la Biserica „Sf. Treime” din Grimăncăuți,
jud. Hotin.
În perioada primului an de
ocupație sovietică (1940 – 1941), din cauza lipsei de preoți, părintele Antonie
Ștefârță a suplinit mai multe parohii. Stabilindu-se la Briceni, săvârșea
slujbe religioase în zile de duminică și la sărbători în bisericile din
împrejurime. La îndemnul autorităților de a se lepăda de preoție, părintele le
răspundea cu tărie cum că „jurământul dat la hirotonie trebuie păstrat până la
mormânt cu cea mai mare sfințenie”.
Deseori era batjocorit de cei fără de Dumnezeu. Pentru a achita impozitul impus
a vândut până și covoarele din locuința sa. A avut curajul să săvârșească și
parastase pentru Eroii Neamului. Astfel, la 23 mai 1941, cu o duminică înainte
de Înălțarea Domnului a săvârșit rugăciuni de pomenire în satul Tabani, citind
și lista ostașilor căzuți în Primul Război Mondial.
Înainte de retragerea trupelor sovietice a fost prevenit de câțiva buni
creștini ca să nu se întoarcă la locuința sa. Pentru a scăpa de arestare a
petrecut câteva nopți în cimitir și în podul casei unei rude.
După eliberarea Basarabiei, la
cererea cucerniciei sale, a fost înscris în lista preoților misionari pentru
Misiunea Ortodoxă din Transnistria. Pentru merite în activitatea misionară și
pastorală desfășurată în parohiile din
Transnistria a fost numit în funcția de subprotopop al raionului Iarâșev-Moghilău.
În vara anului 1943, părintelui Antonie i-au fost aduse mulțumiri publice și
binecuvântări arhierești pentru donația a 120 crucilițe cu panglice elevilor
Gimnaziului „Ieremia Movilă” din orașul Moghilău.
Odată cu reinstaurarea puterii
sovietice, părintele Antonie Ștefârță a fost supus represiunilor. A fost
arestat și judecat.
Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.
Protoiereu Ioan Lisnic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu