vineri, 13 februarie 2015

Însemnătatea rugăciunilor de pomenire pentru cei răposați




     Însemnătatea rugăciunilor de pomenire
                        pentru cei răposați


                                            

     După învățătura Sf. Biserici, îndată după moartea trupească, fiecare suflet se supune judecății particulare și este judecat numai sufletul, și mai ales păcatele sufletești( gândurile rele, minciuni, clevetiri, huliri, defăimări etc.), pentru că trupul își doarme încă  somnul lui în mormânt.
Răsplata sau pedeapsa judecății  particulare nu este deplină și definitivă decât numai după judecata universală. De aceea rugăciunile pentru cei răposați ocupă un loc important în  Biserica Ortodoxă care  se roagă Bunului Dumnezeu  ca să așeze sufletele celor adormiți  în corturile drepților  ” unde nu este durere , nici întristare, nici suspin ci viață fără de sfârșit”.

           Datoriile  creștinilor față de cei răposați

        La trei zile, adică în ziua înmormântării, după terminarea slujbei de înmormântare se face praznic cu masă și milostenie pentru odihna sufletului răposat, căci acum el merge să se închine  Prea Sfintei Treimi, precum și Domnul a înviat a  treia zi . De la a treia , până la a noua zi, după tradiție, sufletul este însoțit de îngeri și dus să vadă fericirea Raiului. Apoi iar se închină scaunului Prea Sfintei Treimi. De aceea în această zi iar se face pomenire, praznic și milostenie,  ca să fie miluit de Domnul. Ziua  a noua are și semnificația  celor nouă cete îngerești cu care ne rugăm să fie  părtaș cel de curând adormit. La  patruzeci de zile se fac din nou rugăciuni, praznic și milostenie pentru cei răposați, căci sufletul,  după ce vede chinurile iadului  este adus a treia oară să se închine în fața Sfintei Treimi și i se decide locul de odihnă ( sau osândă)  provizorie,  după faptele sale, până la  judecata viitoare. De aceea  iar se face pomenire, praznic și milostenie pentru odihna și iertarea sufletului plecat la cer. Îndată după deces, se poate da numele răposatului pentru a fi pomenit la  40 de Sfinte Liturghii și parastase numite în popor  sarindare  (din greacă ”saranda”- patruzeci).

                             Alte zile de pomenire a  celor răposați
       
Se mai fac parastase, praznice și milostenii la șase luni și la un an de zile după moarte. Apoi  în fiecare an, până la șapte ani ( termen în care trupurile răposaților pe deplin putrezesc, adică sunt iertate).
         Zilele de pomenire a răposaților  sunt toate sâmbetele de peste an, cu unele excepții,  mai ales sâmbetele Postului  Mare când se fac la biserici parastase speciale.
         Mai sunt trei zile speciale  pe tot anul  când se face în biserici slujbă de pomenire  pentru cei răposați:  Sâmbăta  înaintea serbării  Sf. Mc. Dimitrie ( înaintea postului  Nașterea Mântuitorului);  în ajunul Duminicii  lăsatului  de sec de carne, numită în popor ”Moșii de iarnă” ; Sâmbătă în ajunul Duminicii  Cincizecimii, numită și ( Moșii de vară).
         Sânt încă două zile  speciale de pomenire a celor răposați legate de sărbătoarea Sf. Paști și anume, ziua de pomenire de obște  la cimitire –  Paștile  Blajinilor și ziua  de pomenire a eroilor la sărbătoarea  Înălțarea Domnului. La marile sărbători ale sfinților se pomenesc la fel morții care poartă numele sfântului respectiv.

         Să le facem pomenire, ca Bunul Dumnezeu, stăpânul viilor și al morților,prin mijlocirea sfinților bineplăcuți Lui, să așeze sufletele lor unde toți drepții se odihnesc.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu