joi, 4 decembrie 2014

Activitatea editorială a Î.P.S. Mitropolit Tit Simedrea




Activitatea editorială a
 Î.P.S. Mitropolit Tit Simedrea




          
Este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care a desfășurat o activitate rodnică și multilaterală în eparhiile încredințate spre păstorire. A scris și a publicat numeroase lucrări șistudii cercetând vechea cultură și Istoria Bisericii. Lucrările Î.P.S. Sale sunt până în prezent opere de referință pentru mulți cercetători.

      Activitatea editorială a Î.P.S. Mitropolit Tit se împarte cronologic în mai multe perioade printre care și perioadele de arhipăstorire în calitate de Episcop – Vicar al Eparhiei Bucureștilor (1926-1935), Episcop al Hotinului (1935-1940) și Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei (1940-1945).

În 1921,preotul Teodor Simedrea este numit slujitor la biserica Sf. Nicolae Tabacu din București, unde își desfășoară activitatea până în momentul numirii sale de director al Cancelariei Sf.Sinod și slujitor la Catedrala Mitropolitană (1923- 1925). În anul școlar 1922-1923 a fost trimis pentru completarea studiilor la facultățile de teologie din Montpellier și Paris. Reântors în țară, întucât era văduv de mai bine de zece ani, la 24 aprilie 1924, a fost tuns în monahism cu numele Tit.
Pe lângă îndatoririle ce le avea în calitate de slujitor la Catedrala Mitropolitană și director al Cancelariei Sf. Sinod, la cererea chiriarhului său, a patriarhului Miron Cristea, a preluat și munca de redactor al publicației Apostolul, curierul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Datorită meritelor sale, în sesiunea de toamnă a anului 1925, Sf. Sinod îl alege pe arhimandritul Tit, Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titlul Târgovișteanul. A fost hirotonit arhiereu în ziua de Buna Vestire, la 25 martie 1926.[1] Tot în acest an a fost numit de către Sf. Sinod în funcția de director al Institutului Biblic și de misiune, director și profesor la Academia de Muzică bisericească din București, secretar de redacție la revista Biserica Ortodoxă Română. A fost președinte al mai multor asociații misionare printre care și a Asociației Studenților Creștini din România.[2]
În iunie 1926, Sf.Sinod  îl alege pe episcopul Tit Târgovișteanul în funcția de director general al Institutului Biblic de Misiune. Această instituție avea un comitet de editură care se ocupa cu cercetarea și avizarea manuscriselor și traducerilor primite pentru editare. Erau editate Noul Testament și Sf. Scriptură, literatură patristică în traducere românească, cărți de ritual, scrieri teologice cum și alte lucrări cu conținut religios-moral. În 1927 a fost tipărit într-un tiraj de 22.200 exemplare Noul Testament, în traducerea pr. Grigore Pișculescu (Gala Galaction), profesor al Facultății de Teologie din Chișinău. Despre tipărirea acestei cărți P.S.Tit informa Sf. Sinod, că ”principala îndatorire a Institutului este să dea o traducere nouă a Bibliei [...] am dat cele 27 cărți ale Noului Testament într-o nouă și admirabilă traducere, acum am dat gata și traducerea după original a celor 150 de psalmi”.[3] A fost tipărită Psaltirea, în 1929 a fost aprobată tipărirea Cazaniei, într-o ediție nouă, redactată de o serie de arhaisme care nu mai erau înțelese. Primind aprobarea Institutului au fost tipărite în acea perioadă Catehismul creștinului ortodox, cărți de rugaciuni și alte cărți de învățătură de credință.  Îcepând cu anul 1928 revista Biserica Ortodoxă Română a început să apară în format de carte. Datorită meritelor episcopului Tit Simedrea această revistă s-a transformat treptat într-o publicație de nivel cultural înalt.[4]Și-a adus aportul și prin publicarea numeroaselor studii și articole de valoare.
Până la alegerea în funcția de Episcop al Hotinului,în urma cercetărilor în arhive și biblioteci, P.S.Tit a publicat mai multe lucrări și studii: Patriarhia Română. Acte și documente, București 1926; Tetraevanghelul vistiernicului Matiaș. Manuscript din anul 1535, București 1934; Paretesisul de la 1808 al Mitropolitului Veniamin Costachi, București 1935. A publicat mai multe studii și articole în revista Biserica Ortodoxă Română, în Apostolul, Curierul Arhiepiscopiei Bucureștiulor, Cuvântul, Neamul Românesc, Glasul Monahilor, Cuvânt bun ș.a. Dintre publicațiile P.S.Sale în revista Biserica Ortodoxă Română putem menționa următoarele: Inochentie și Inochentismul, nr.5, 1922; Reforma calendarului, nr.7, 1924; Raportul dintre Biserică și Stat în Germania de după război sub regimul separațiunei, nr.10, 1924. A tradus din versiunea franceză lucrarea lui Nicolae Arseniev, Biserica Răsăriteană, editată la București în 1929 și Euharistia și problemele sociale ale societății moderne de Bulgacov, editată la Arad în 1934.[5]
Profesorul Ioan Gh.Savin de la Facultatea de Teologie din Chișinău îl numea pe episcopul Tit ”o energie în mers”, Nicolae Iorga îl numea ”cel mai străbătut de cultură dintre arhierei”, profesorul Nicolae Colan, devenit academician, episcop al Clujului și apoi mitropolit al Ardealului, îi aprecia ”talentul literar și pregătirea teologică”, Sandu Tudor, jurnalist ăi poet, devanit apoi conducător al cercului Rugul Aprins, îl numea ”cărturar cuviincios și cucernic„ ș.a.[6]
La venirea P.S.Tit în Episcopia Hotinului ființa numai o singură revistă eparhială, Foaia eparhială oficială Episcopia Hotinului. La începutul anului 1940, eparhia avea cinci publicații. Rând pe rând a început să apară, Biblioteca Creștinului- publicații de propagandă creștină ortodoxă, Viața Creștină- revistă de zidire sufletească, Ziua Domnului, foaie dumunucală, ce apărea săptămânal și Însemnări Creștine, revistă  de orientări pastorale și misionare. Pe lângă aceste periodice care apăreau în tiraje mari, cum ar fi de exemplu foaia duminicală, Ziua Domnului, pe parcursul anului 1938 a fost editată într-un tiraj de 125.000 exemplare, prin mijloace proprii centrul eparhial a mai tipărit peste 80.000 de broșuri și cărticele religioase, printre care și Cartea de rugăciuni a Eparhiei, distribuite gratis în toate colțurile eparhiei, în școli, unități militare, cămine culturale, spitale și alte așezăminte sociale.[7]
În perioada aflării P.S.Sale la Bălți, episcopul Tit a publicat mai multe lucrări și studii. A publicat următoarele lucrări: Legea de organizare și încurajarea agriculturii. Cuvântare rostită la Senat în ședința de la 30 ianuarie 1937, București, 1937.; Viața și traiul Sfântului Nifon Patriarhul Constantinopolului, București, 1937. În revista Biserica Ortodoxă Română au fost publicate studiile: Universitatea Bizanțului, nr.1-4,1938; Anul nașterii Mitropolitului Iosif Naniescu, nr. 7-8, 1939; Cultele în România. Referat pentru răspuns Em. Sale Dr. William Temple Arhiepiscop de Iork   ( însoțit de traducere în limba engleză), București, 1937. Au mai fost publicate studii, pastorale și articole a P.S.Tit în periodicile eparhiale, Episcopia Hotinului și Însemnări Creștine.[8]
P.S.Sa participa la ședințele Sf.Sinod și la lucrările Congresului Național Bisericesc. Era președinte al Comisiunii pentru retipărirea cărților liturgice și al Comisiunii pentru icoane din cadrul Institului Biblic de Misiune. Mai ocupa și funcția de Președinte al Comisiunii pentru organizarea învățământului teologic. Ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, în 1937 a participat la conferințele ecumenice de la Oxford.
Fiind Președinte al Comisiunii pentru retipărirea cărților liturgice a cercetat textele Sf.Evanghelii și a Octoihului pentru a fi tipărite. Se simțea nevoia retipăririi acestor două cărți liturgice deoarece, potrivit scrisorii oficiale a președintelui Sf. Sinod, P.F.Patriarh Nicodim ”ultima ediție a lor s-a epuizat și au dese ceriri pentru ele”. Se mai arăta în această scrisoare de la 24 aprilie 1939, cum că :„ pentru tipărirea ”Evangheliei” Sf.Sinod și-a dat aprobarea sa încă în anul trecut, vă rugăm ca, în calitate  de Președinte a comisiunii pentru supravegherea retipăririi cărților liturgice, să binevoiți a lua măsuri  să se dea tipografiei cât mai neântârziat manuscrisul sau textul Evangheliei, după care urmează a începe retipărirea.Cât privește ”Octoihul” ducem chestiunea la Sf. Sinod pentru a-i da aprobarea cuvenită pentru retipărire”. În altă scrisoare oficială, primită de P.S.Tit la reședința din Bălți, se cerea avizul Comisiunii pentru modelele de icoane prezentate de Tipografia cărților bisericești pentru a fi imprimate.[9]
La Ședința Sf. Sinod din 20 octombrie 1939 s-a pus în discuție problema organizării uniforme a școlilor de cântăreți din țară. S-a luat hotărârea ca șă se formeze o comisie care să se ocupe cu redactarea proiectului de regulament și a programei analitice a școlilor de cântăreți bisericești din întreaga țară. Președinte al acestei comisii a fost ales P.S.Episcop Tit al Hotinului. Urma ca să se convoace acea comisie pentru a redacta proiectul.[10]
În timpul aflîrii Î.P.S. Tit în funcția de Mitropolit al Bucovinei, în afară de conferințele religioase organizate, din îndemnul ierarhului, de cercurile misionare și pastorale ale eparhiei au fost organizate la Palatul Cultural din Cernăuți, conferințe pentru intelectuali. Au conferențiat profesori universitari, teologi și preoți tratând chestiuni din domeniul cunoștințelor religioase și bisericești. În perioada de 1-7 august 1943, sub îndrumarea Î.P.S.Tit al Bucovinei a fost organizată la Palatul Mitropoliei o săptămână de retragere religioasă. Sub preșidenția mitropolitului Tit au participat la aceste zile de retragere religioasă mai mulți intelectuali, scriitori, profesori, medici și preoți din București și Cernăuți. Au fost studiate de cei prezenți teme teologice în adâncimea profundă a adevărurilor de credință participând și la Sf. Liturghie și împărtășirea cu Sf. Taine.[11] Săptămâna de retragere purta titlul de Șapte zile de priveghere. Pe prima pagină a programului tipărit se arăta și scopul organizării:” Din râvna unui mănunchi de oameni cu carte, preoți și mireni, doritori de o adâncire ortodoxă mai mare și îmbunătățire mai spirutuală atât în parte, cât și de obșteasca trăire creștină, prin deosebita înțelegere, ocrotire și binecuvântare a Înalt Prea Sfințitului Tit, Mitropolitul Bucovinei, s-au putut organiza: Șapte zile de priveghere în minunata ” cetate duhovnicească” a Ahiepiscopiei Cernăuților”. Cele Șapte zile de priveghere de la Cernăuți au stat la baza creării mișcării duhovnicești ”Rugul Aprins”, cerc isihast condus de poetul și ziaristul Sandu Tudor, viitorul schimonah Daniil. Inițiatorii acestei mișcări, prin anii 50 ai secolului trecut au fost arestați făcând ani grei de pușcărie. Părintele Daniil a murit în închisoarea de la Aiud în 1960.[12]
În anul 1941 a fost editată de către Mitropolitul Tit al Bucovinei o carte de slujbă întitulată Ectenii și rugăciuni pentru timpuri de războiu, Tipografia Cărților Bisericești, 1941  și reeditată în 1943. Cartea cuprinde anumite cereri la ecteniile slujbelor bisericești, Paraclisul Maicii Domnului în vreme de război și Panihida pentru ostași căzuți în lupte pentru lege și moșie. În prefață Mitropolitul Tit arăta scopul editării acestei cărți: ” Caut prin această carte să fac început de unificare a slujbelor noastre bisericești. Căci după cum ostașii noștri se luptă toți după aceiași rânduială, cade-se să fie și slujbele noastre, toate, săvârșite după un tipic nestrămutat pe întregul pământ românesc.”[13]
      După demisia Mitropolitului Tit din funcția de Mitropolit al Bucovinei se vehicula cum că a fost silit să demisioneze din cauza acestei cărți ” îndreptată contra ” bolșevicilor”.Ecteniile și rugăciunile vechi au fost adaptate vremurilor războinice din 1943, schimbând mai ales cuvântul ” agareni” (”turci”, pus în carte în loc de ” năvălitori dușmani”) cu acela de” bolșevici”.[14]S-a interesat despre această carte Episcopul Ieronim al Chișinăului și Moldovei în timpul vizitei făcute la București în mai 1945, învinuindu-l pe Mitropolitul Tit ”fiindcă a făcut din Biserică o unealtă aservită unor scopuri contrarii dogmelor creștine, scriind sau refăcând ecteniile îndreptate în contra ” bolșevicilor” ”.[15]Așa a înțeles Mitropolitul Tit să lupte cu arma rugăciunii împotriva cotropirii ateismului care venea fără cruțare asupra Patriei sale.
      În perioada aflării sale la Cernăuți Mitropolitul Tit a publicat lucrările: Catastiful de hirotonii al Episcopiei Rădăuților pe anii 1757-1782, Cernăuți, 1943, Vechea Episcopie a Hotinului, BOR, nr. 1-3, 1943 ș.a. 
Lucrările și studiile Î.P.S.Sale au fost publicate în mai multe reviste teologice. Iată doar câteva dintre ele publicate în revista Biserica Ortodoxă Română: Mănăstirea Vodița, Glosă pe marginea unui document inedit, nr. 1-3, 1947; Mănăstiri vândute și dăruite în sec. al XV-lea în Moldova, nr.1-2, 1949;  Fost-au două lăcașuri la Cozia? ,nr 11-12, 1961; Viața mănăstirească în Țara Românească, înainte de anul 1370, nr.7-8, 1962; Tiparul bucureștean de carte bisericească din anii 1740-1750, nr. 9-10, 1965; Unde și când a luat ființă legenda despre atârnarea canonică a scaunelor mitropolitane din Țara Românească și din Moldova de Arhiepiscopia de Ohrida?, nr. 9-10, 1967.[16]
      La 9 decembrie 1971, Mitropolitul Tit Simedrea trece la cele veșnice. Slujba înmotmântării a fost oficiată în ziua de 11 decembrie de un sobor de arhierei și preoți, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica.



[1] Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, Tit Simedrea Mitropolitul, repere biografice, Ex Ponto, Constanța, 2002 ,p. 9-10
[2] Episcopia Hotinului, Foaie Eparhială, nr.1, 1936, p. 60
[3] Conf. Dr. Alexandru M. Ioniță, op.cit.,p.36
[4] Ibidem, p.38
[5] Gh.C.Dincă, bibliotecar la Academia Română, Bibliografia scrisului P.S.Episcop Tit Simedrea, rev. Însemnări Creștine, nr. 9-10, 1939, p. 105-107
[6] Antonie Plămădeală, Acad.o.Dr., Mitropolitul Ardealului, Crișane iși Maramureșului, Basarabia, Sibiu, 2002, p.111-112
[7] Ibidem, p.85-86
[8] Bibliografia scrisului P.S.Episcop Tit Simedrea, rev. Însemnări Creștine, nr.9-10, 1939,p.105-107
[9] ANRM, F.1217, d. 955 ,f. 12,21
[10] Ibidem, f.62
[11] Calendarul creștin pe anul bisect 1944, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuți, 1943, p.109-110
[12] Acad. o. Dr. Antionie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Crișanei și Maramureșului, Rugul Aprins, Ed. Arhiepiscopiei  Sibiului, Sibiu, 2002, p.5-13
[13] Ectenii și rugăciuni pentru timpuri de războiu, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1941, p.6
[14] Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României, Însemnări zilnice, I. 1945-1947, București, 2004, p.13
[15] Ibidem
[16] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, Editura Enciclopedică, București, 2002. P.441-442



                                                                   Protoiereu Ioan Lisnic




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu